SHINING – STEPHEN KING

Al treilea roman al lui Stephen King, “Shining”, are un stil diferit fata de precedentele, axandu-se mai mult pe naratiune, in special din punctul de vedere al lui Danny, fiul unui profesor concediat din cauza problemelor cu alcoolul.  Participa destul de des la naratiune si mama baiatului, Wendy, dar si tatal, Jack Torrance.
Acesta din urma primeste un loc de munca pe postul de ingrijitor la un hotel pe perioada de iarna, iar sotia si fiul accepta sa se mute alaturi de el pentru a-i controla nevoia de bautura.
King a scris foarte mult si din punctul de vedere al lui Danny, desi este deosebit de dificil sa se pastreze autenticitatea si interesul fata de carte cand totul este expus prin prisma unui copil, insa prin aceasta a reusit sa faca lectura si mai placuta, deoarece ii ofera cititorului matur ocazia sa isi reaminteasca in ce fel gandeste un om la varsta de cinci ani. Dar, pentru faptul ca Danny era un copil talentat si evoluat pentru varsta lui, naratiunea nu este deosebit de diferita fata de cea din partea altor personaje.
Un hotel sinistru cu personalitate proprie, care are puterea de a manipula atat vii cat si mortii in propriile interese, este motivul de la care tot infernul familiei incepe, dar si problemele personale ale familiei inrautesc situatia, gen vulnerabilitatea lui Jack fata de alcool, foarte bine speculata de fantomele care il posedau treptat.
Crimele oribile din trecut care revin la viata prin fantomele care bantuie hotelul, faptul ca Danny avea capacitatea de a intra in contact cu ele dar nu vroia sa se afle acest lucru din dorinta de a nu-i rata tatalui sau sansa de a se reabilita, felul agresiv in care acestea au pus stapanire pe Jack si l-au determinat sa isi puna familia in pericol dar si alte elemente supranaturale, fac din “Shining” o lectura infricosetoare prin povestea sa, la aceeasi maniera cu care Stephen King si-a obisnuit cititorii, atat prin “Carrie” si “Salem’s Lot”, dar si prin operele ce au urmat.

ZORI DE ZI – STEPHENIE MEYER

Zori de zi” este cel de-al patrulea roman din fascinanta serie scrisa de Stephanie Meyer, ce aduce cu sine deznodamantul povestii de iubire pline de emotie si pericole dintre tanara Bella Swan si vampirul Edward Cullen.

Alegerea Bellei intre o viata muritoare si o eternitate alaturi de Edward, a fost facuta, iar dupa o nunta ca in basme, povestea pare sa se sfarseasca din prima parte a romanului cu „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”.

Pe cei doi indragostiti insa ii pandesc noi pericole, posibile consecinte dezastruoase ale implinirii iubirii lor, intorsaturi neasteptate de situatie si evenimente pentru care nu sunt pregatiti si cu care nu doar ei, ci nici un membru al familiei Cullen nu s-au mai confruntat vreodata.

Stephenie Meyer aduce o inovatie in acest roman fata de cele precedente: prima parte este narata din perspectiva Bellei, cea de-a doua din punctul de vedere a lui Jacob, iar in final, vocea Bellei se face din nou auzita.

Perspectiva lui Jacob asupra evenimentelor este deosebit de interesanta, marcata de sentimentele sale inca vii pentru Bella, a carei noua conditie o poate transforma in dusmanul sau de moarte.

In „Zori de zi”, cititorul remarca o evolutie a personajului Bellei. Ea nu mai este adolescenta nesigura, fragila atat fizic cat si emotional, ci o tanara femeie gata sa ia si sa-si asume propriile decizii, si, atunci cand este cazul, sa lupte pentru ele..

Acest ultim roman nu este cu nimic mai prejos decat celelalte, el pastrand aceeasi imbinare intre iubire, aventura, pericol si elemente de noutate ce a facut romanele lui Stephenie Meyer atat de apreciate.

Călătorie într-un picior

Irene, protagonista de 35 de ani a acestui roman, îl cunoaşte la mare pe Franz, un tânăr turist german pe care îl găseşte beat într-o cârciumă şi îl ajută să ajungă la hotel. Aşteptându-şi actele pentru emigrare, Irene stabileşte împreună cu Franz să se revadă amândoi în Germania, după ce ea va fi părăsit „cealaltă ţară“. La aeroport nu-l va întâlni însă pe Franz, ci pe un prieten al acestuia, Stefan. După mutarea în Berlinul de Vest, prin Stefan îl cunoaşte pe Thomas, un şomer homosexual cu care reuşeşte să comunice. Serpentinele amoroase, anxietatea generată de confruntarea cu birocraţia hărţuitoare pentru imigranţi, analiza lucidă a vieţii de pe străzile metropolei şi dorul de ţara de origine atent ţinut sub control sunt descrise într-o proză concisă, minimalistă, dar cu „o comoară de imagini de neuitat". (Publishers Weekly). O carte despre alienare, căutări şi, mai ales, despre singurătate.
„O carte superbă. Conştiinţa cea mai intimă a Irenei – în care politicul a devenit cu totul personal – este magnific redată în aceste pagini.“ (The New York Times Book Review)

„Irene, personajul principal, pleacă din cealaltă ţară, din ţara Dictatorului, în Vest... Herta Müller reuşeşte să construiască o naraţiune în care fiecare cititor se simte apatrid şi lipsit de apărare. Limbajul descrierilor este dur. Doar acolo unde lucrurile înseşi sunt reci, scriitoarea îşi ia libertatea unui limbaj poetic strălucit, fără a încerca prin acesta o evadare.“ (Frankfurter Allgemeine Zeitung)